Ca să citezi corect un citat, copiezi cuvintele exact așa cum apar în sursă, le pui între ghilimele românești „ ” și indici autorul și lucrarea din care provin. Orice schimbare făcută de tine, o omisiune sau o explicație, se marchează între paranteze drepte.
Regulile sunt puține, dar ignorarea lor produce confuzii sau chiar acuzații de însușire a ideilor altcuiva. Merită să le ai la îndemână, fie că scrii un articol, o lucrare de seminar, un discurs sau o postare.
Cum se scriu ghilimelele în română?
În limba română, ghilimelele de bază sunt cele de forma „…”: primele se scriu jos, în stânga cuvântului, cele de închidere sus, în dreapta. Ghilimelele drepte de pe tastatură sunt un compromis de calculator și arată neprofesionist într-un text tipărit sau publicat.
Dacă ai un citat în interiorul altui citat, folosești ghilimelele interioare « », numite și franceze. Exemplu: „Profesorul a spus: «Citiți încet, ca să înțelegeți», iar noi am ascultat”. Punctuația finală se pune, în general, după ghilimelele de închidere, cu excepția cazului în care ea face parte din citat.
Ce reguli ai de urmat la fiecare citat?
- Reproduci textul fidel. Nu schimbi cuvinte, nu corectezi stilul autorului și nu „îmbunătățești” fraza.
- Indici sursa. Minimum: autorul. Ideal: autorul, titlul, editura sau publicația, anul și pagina.
- Marchezi omisiunile. Dacă scoți un fragment, pui în loc puncte de suspensie între paranteze drepte: […].
- Marchezi intervențiile tale. Orice cuvânt adăugat pentru claritate se pune tot între paranteze drepte.
- Păstrezi sensul. Un fragment tăiat nu trebuie să spună altceva decât întregul pasaj.
Ultima regulă este cea mai uitată. Se poate minți chiar și cu un citat perfect exact, dacă tai exact partea care schimbă direcția frazei. Cine citează cinstit se întreabă mereu: ar recunoaște autorul ideea așa cum o prezint eu?
Când folosești citatul scurt și când pe cel lung?
Citatele scurte, de până la două-trei rânduri, rămân în cursul textului, între ghilimele. Cele lungi, de patru rânduri sau mai mult, se pun de obicei într-un paragraf separat, retras, uneori cu un corp de literă mai mic, și atunci ghilimelele nu mai sunt obligatorii. Regula exactă depinde de stilul cerut de instituția sau de publicația ta, așa că verifică ghidul dat, dacă ai unul.
Indiferent de lungime, citatul nu trebuie să fie singur. Introdu-l cu o propoziție (cine, unde, în ce context) și comentează-l după. Un citat lăsat fără explicație este un decor, nu un argument. Despre modul în care el se poate integra firesc într-un text vorbit poți citi și în materialul despre citatul într-un discurs.
Cum arată un citat bine scris? Exemple
Să presupunem că vrei să citezi o frază despre lectură. O variantă corectă ar fi: Potrivit lui X, în volumul Y (editura, anul, p. 45): „Cartea nu se citește o dată pentru totdeauna; ea se reîntoarce la tine cu alte întrebări”. Observă că introducerea precizează cine vorbește, iar ghilimelele cuprind exact cuvintele din carte.
Dacă vrei să omiți o parte: „Cartea nu se citește o dată pentru totdeauna; […] ea se reîntoarce la tine cu alte întrebări”. Paranteza arată cititorului că a existat un fragment tăiat.
Pentru parafrazare, adică redarea ideii cu cuvintele tale, nu mai pui ghilimele, dar sursa rămâne obligatorie. Lipsa ei transformă o idee împrumutată într-una pretins originală.
Cum citezi un citat găsit într-un material online?
Același principiu se aplică și textelor de pe internet, doar că sursa are alte repere: autorul sau publicația, titlul paginii, adresa și data la care ai consultat-o, pentru că paginile se modifică sau dispar. Dacă fraza provine dintr-un volum digitalizat, citează volumul, nu site-ul pe care l-ai găsit.
Fii atent la citatele aflate la mâna a doua, adică acelea pe care un autor le preia de la altul. Corect este să ajungi la sursa inițială. Dacă nu poți, spune „citat în…” și adaugă numele lucrării în care ai găsit fraza. Așa ești cinstit cu cititorul și îl lași să urmărească drumul citatului.
Nu uita de verificarea finală: recitește fiecare citat din textul tău și compară-l cu sursa, caracter cu caracter. Greșelile de copiere sunt mai frecvente decât ne închipuim, mai ales la diacritice și la semnele de punctuație.
Când nu mai ai nevoie de ghilimele?
Zicerile populare foarte cunoscute, proverbele și expresiile intrate în limbă nu cer ghilimele, mai ales dacă nu au autor: Graba strică treaba. Când un cuvânt este citat doar ca termen, nu ca frază, poți folosi ghilimele sau cursiv, dar fii consecvent în tot textul.
Un citat devine fundament pentru scris atunci când îl folosești cu intenție. Despre acest lucru vezi cum folosești un citat ca punct de plecare pentru scris, unde regulile de mai sus te ajută să rămâi corect față de autor.
Întrebări frecvente
Pot traduce singur un citat din altă limbă?
Da, dar menționează că traducerea îți aparține, de exemplu prin precizarea „traducere proprie”, și păstrează originalul în notă, dacă ai loc.
Trebuie să dau mereu și pagina?
În lucrările academice, da. În articole sau postări, autorul și titlul sunt de obicei suficiente, însă pagina ajută pe oricine vrea să verifice.
Cum citez un citat găsit pe internet?
Caută sursa originală și citeaz-o pe ea. Dacă nu o găsești, spune deschis că fraza circulă fără sursă și se atribuie unui autor.