Sari la conținut
Citatul Zilei

vineri

Prima paginăCitatul zilei

De ce un citat tradus pierde din sens și cum îl citești

De ce un citat tradus sună altfel decât originalul: jocuri de cuvinte, registru, cuvinte fără corespondent exact și cum compari două traduceri.

Pagini de dicționar deschis, simbol pentru citat tradus în altă limbă

Un citat tradus pierde din sens pentru că limbile nu se potrivesc cuvânt cu cuvânt: același termen poate avea nuanțe diferite, ritmul frazei se schimbă, iar jocurile de cuvinte dispar. Traducerea nu copiază textul, ci îl reconstruiește în altă limbă, iar în reconstrucție se fac alegeri.

Pentru cine adună citate, lucrul acesta are urmări practice. Fraza pe care o citești în română poate fi mai apropiată de gândul traducătorului decât de cel al autorului, iar când o citezi mai departe, diferența se transmite.

Unde se pierde sensul într-o traducere?

Se pot distinge patru locuri în care un citat își schimbă forma.

Primul este vocabularul. Cuvinte aparent simple, ca „spirit”, „raison” sau „virtute”, au sensuri diferite în limbi diferite și în epoci diferite. Un traducător trebuie să aleagă un echivalent românesc, iar alegerea nu este niciodată neutră.

Al doilea loc este sunetul. Aforismele funcționează adesea prin ritm, rimă sau simetrie. Când traduci literal, simetria se rupe, iar fraza, bună în original, devine ceva banal. Al treilea este registrul: ce sună solemn într-o limbă poate suna afectat în alta. Al patrulea este contextul cultural: o referire la un obicei, la o poveste sau la o instituție pe care cititorul român nu o cunoaște.

Ce înseamnă traducere literală și traducere liberă?

Traducerea literală păstrează structura originalului, uneori în dauna naturaleții. Cea liberă păstrează ideea, dar rescrie fraza, uneori într-o manieră care ocolește nuanțele. Niciuna nu e mai „corectă” în sine: depinde de scop. Pentru un text filosofic, vei dori precizie; pentru un aforism, ritm.

Un exemplu clasic este expresia latină carpe diem, din Odele lui Horațiu. Se redă adesea ca „trăiește clipa”, ceea ce sună a îndemn la plăcere, dar verbul latin carpere înseamnă „a culege”, ca atunci când culegi un fruct. Imaginea e mai blândă și mai atentă decât varianta uzuală, iar diferența schimbă tonul întregului vers.

Cum compari două traduceri ale aceluiași citat?

Dacă ai la îndemână două ediții, urmează pașii:

  1. citește mai întâi pasajul în întregime, nu doar fraza;
  2. subliniază cuvintele diferite și întreabă-te ce nuanță aduce fiecare;
  3. caută numele traducătorului și anul ediției, pentru că limba se schimbă și traducerile mai vechi pot suna arhaic;
  4. dacă știi limba originalului, citește și textul original, chiar dacă înțelegi doar o parte;
  5. notează varianta preferată și motivul, nu doar rezultatul.

Metoda seamănă cu verificarea informațiilor de pe internet, descrisă în ghidul despre recunoașterea unei știri false: nu te oprești la prima formă pe care o găsești, ci compari mai multe surse.

Există cuvinte care nu se traduc?

Se spune des că unele cuvinte nu pot fi traduse: „dor” în română, „saudade” în portugheză. Mai corect este să spunem că nu au un echivalent de un singur cuvânt, ci doar unul aproximativ, care cere o explicație. Traducătorul poate păstra termenul original și îl poate lămuri într-o notă, sau poate alege o parafrază mai lungă.

Din punctul de vedere al cititorului, ce rămâne de reținut este că nu orice pierdere e o greșeală. Uneori traducătorul sacrifică o nuanță ca să păstreze alta, mai importantă pentru context. Important e să nu pretinzi că varianta românească este textul autorului, ci o lectură a lui.

De ce contează și epoca în care s-a făcut traducerea?

Limba română s-a schimbat mult în ultimele două secole, iar traducerile mai vechi păstrează cuvinte, ortografie și construcții care azi par arhaice. Asta nu le face greșite, dar le dă un farmec și o greutate aparte. Uneori, o traducere veche rămâne cea mai frumoasă; alteori, una nouă clarifică ceea ce în vechea versiune era încâlcit.

Mai există un detaliu: unele traduceri s-au făcut dintr-o limbă intermediară, nu din original. Un text rus, de pildă, ajungea uneori în română prin franceză. Fiecare etapă adaugă o ușoară deviere, așa că, dacă ai posibilitatea, caută ediții făcute direct din limba autorului. Informația apare, în mod obișnuit, pe pagina de gardă sau în nota editorială.

Cum citezi corect un citat tradus?

Menționează traducătorul și ediția când ai informația. Dacă traduci tu, spune-o deschis. Dacă îl pui pe un afiș sau într-o postare, ajunge să indici „în traducerea lui…” într-un colț. Nu schimba cuvintele ca să sune mai bine, fără să anunți; ar fi o intervenție asupra textului altcuiva.

Lectura atentă a unui citat se leagă și de capacitatea de a-l înțelege chiar când nu ești de acord cu el, așa cum arată ce poți învăța dintr-un citat cu care nu ești de acord. Iar dacă îți construiești o bibliotecă, cărțile de citate și aforisme îți arată adesea mai multe traduceri alături.

Întrebări frecvente

Mai bine citesc citatul în original?

Dacă stăpânești limba, da, pentru că vezi exact ce a scris autorul. Dacă nu, citește o traducere atentă și, la nevoie, încă una pentru comparație.

De ce același citat apare în mai multe forme românești?

Pentru că a fost tradus de oameni diferiți, în epoci diferite, sau pentru că a trecut prin alte limbi înainte de a ajunge la noi.

Când am voie să schimb un cuvânt dintr-un citat tradus?

Doar dacă anunți schimbarea, de exemplu prin paranteze drepte sau printr-o notă. Altfel, îl redai exact cum apare în ediția pe care o citezi.

Trimite mai departe foaia

Facebook WhatsApp X E-mail

Din arhivă

Din aceeași rubrică